MariaBarbu Weblog – idee şi expresie

August 24, 2008

Despre “arta strazii” (STREET ART)

Filed under: Arta, Cultura, Dileme, Lumea de azi — Maria Barbu @ 3: 30. pm.

Aparuta ca o forma citadina de protest artistic la adresa presiunii exercitate de Statul autoritar si de institutiile acestuia asupra expresiei libere, “arta strazii” ori STREET ART este considerata a fi o manifestare urbana post-graffiti, care a reusit sa depaseasca sintagmele pe care le scriau in grafitti pe zidurile marilor orase artistii revoltati si protestatari. “Arta strazii” face demersuri in sensul integrarii continuturilor artistice in formule publice si deschise spatiilor urbane, tentand o prelucrare a spatiului fizic in paralel cu o sensibilizare a ochiului public! Street Art are mai multe forme de expresie, denumite in functie de tehnicile utilizate. La mai vechile graffiti, asimilate complet, se adauga “frescele” de tip stencils, stickers ori posters.

Desi formele artei contemporane dispun de o paleta exceptional de larga de expresie pentru revolta artistica, iar arta de tip happening poate satisface un public larg, dar educat, “arta strazii” a incercat sa acrediteze ideea ca formele artistice trebuie sa cuprinda si expresii non-conformiste ori marginale de arta, iar publicul poate fi oricat de frust si de needucat, ceea ce inseamna in buna parte periclitarea limitelor paradigmelor artistice. Opunandu-se falsei pudori si conventionalismului care ascunde vicii profunde, individuale sau de sistem, “arta strazii” este un strigat artistic, puternic si sanatos, care reclama dezintoxicarea moralei publice si a regulilor transformate in litera moarta, de care nu mai asculta nimeni.

Artistii care au ales Street Art se opun deasemenea formelor inchistate ale culturii “eterne”, considerand muzeele si expozitiile ca fiind forme insuficiente si limitate pentru accesul la expresia artistica vie, acuta, dar supusa transientei, care nu poate si nici nu vrea sa aiba pretentia accesului la posteritate, asa cum fac artistii consacrati de formulele muzeistice. Caracterul fundamental al acestei Street Art ramane intr-un anume fel cel revolutionar, protestul fata de formele politice ori sociale dogmatice, dar nu se caracterizeaza in nici un caz nici prin imoralitate si nici prin pornografie, accesul la public fiind totusi unul ce vizeaza sensibilitatea si nu unul care frizeaza vulgaritatea.

“Arta strazii” poate fi iconoclasta in sensul ca doreste sa protesteze impotriva poncifelor, impotriva stereotipurilor sociale ori de gandire, dar nu este nici anti-religioasa si nici demolatoare de valori, deoarece ar insemna sa atace insasi libertatea!!! De aceea, reafirm ca expozitia de la Institutul Cultural Roman de la New York este o expozitie care, sub masca “artei strazii”, ascunde mesaje imorale si anti-religioase, care nu au ce cauta nici pe ziduri, nici pe pavaje, si cu atat mai putin intr-o expozitie oficiala, facuta sub egida unui institut cultural national si finantata din bani publici!!!

V-am oferit aici cateva exemple de Street Art din metropole precum Paris, Barcelona, Londra, New York!

AICI puteti vedea o multime de exemple de astfel de productii artistice!

July 8, 2008

Pictorul meu favorit – NICOLAS DE STAEL

Filed under: Arta, Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna — Maria Barbu @ 4: 11. pm.

Iubesc la Nicolas de Stael (nascut in 1914 – mort in 1955, francez de origine rusa) dramatismul trecerii de la figurativ la abstractionism, tragismul continut, pulsand subtil in petele de culoare, de parca acest pictor magic ar fi descoperit secretul trecerii in alta dimensiune. Acest secret insa a fost prea mult pentru el si l-a facut sa se sinucida. Dar arta lui continua sa iradieze aceste efluvii miraculoase ale unei palete de culori carnale si spirituale deopotriva, demiurgice chiar. Va voi arata si voua cateva dintre tablourille pe care eu le iubesc enorm.

November 15, 2007

Am primit o invitatie la un spectacol de exceptie

Filed under: Arta, Cultura, Sa facem lumea mai frumoasa si mai buna — Maria Barbu @ 12: 50. am.

Vă invităm la o nouă producţie ARFA

Luni, 19 noiembrie 2007 ora 19.30
Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” :

“ROMÂNIA POVEŞTILOR ALBASTRE”

- spectacol cross – media – teatru/muzicĂ/dans/video

Scenariu de Sebastian-Vlad Popa şi Anca Bradu, după texte de Iulia şi B.P. Haşdeu

Muzica: Mihaela Vosganian şi Irinel Anghel
Coregrafia: Liliana Iorgulescu
Scenografie & Video: Wonderboy (Mihai Pacurar şi Mihai Sibianu)
Interpreţi: – Şerban Pavlu
- Antoaneta Cojocaru
- Liliana Iorgulescu
- Relu Poalelungi
- Andreea Duţă
- Alin Olteanu
Muzicieni: – Mihaela Vosganian
- Irinel Anghel
- Andrei Kivu
- Sorin Romanescu
- Andrei Marcovici

Două figuri simbolice ale culturii române, Iulia şi B.P Haşdeu, sunt reinvocate într-un spectacol de o modernitate manifestă, ce reuneşte muzicieni, artişti de teatru, dansatori, coregrafi, scenografi şi artişti video de prestigiu.
Scenariul spectacolului se construieşte la intersecţia dintre poezie si notaţia ştiinţifică, basme şi teorii climatologice ori lingvistice,
aforisme şi procese verbale ale unor experienţe vizând orizontul supranormal, reunind texte ale Iuliei şi B.P. Haşdeu. Contrastele literare
corespund complexităţii unui spectacol Cross-Media:
- muzică originală de ultimă oră interpretată live,
- coregrafie, teatru şi proiecţii video.

Astfel, imaginarul literar românesc al secolului al XIX-lea este revizitat la puterea expresivă a modalităţilor artistice contemporane, într-o mixtură de genuri literare şi spectaculare. Tema centrală a spectacolului – proiecţia unei Românii idealizate în expresia individualităţii şi libertăţii umane – parcurge itinerariul stilistic de la clasicismul pastoral la romantism, până la tehnologiile de avangardă. Într-o epocă a spectacolului, obsedată de demistificări, de parodie, de cinism şi de gagul populist, un dram de idealitate nu strică la un nou început românesc de drum european.

Mihaela Vosganian

Composer
Professor National University of Bucharest
President of ARFA
Artistic Coordinator of Inter-Art and Forum-Art
Director of MultiSonic Fest

La următorul link se poate vizualiza pagina spectacolului “România poveştilor albastre” :
http://www.opereta.ro/languages/ro/shows/22-Romania-povestilor-albastre


November 12, 2007

Despre dezagregarea artei

Filed under: Arta, Cultura, Literatura, Lumea de azi — Maria Barbu @ 9: 27. pm.

Acesta a fost subiectul unei aprinse dezbateri între mai mulţi artişti europeni reuniţi la sfârşitul săptămânii trecute în Milanul nostru iubit! De ce “dezagregarea artei”? Pentru că oamenii de cultură, artiştii, şi printre ei şi scriitorii, văd cu stupoare cum creaţia artistică devine din ce în ce mai puţin preţuită de societatea actuală, mult prea dispusă spre consumism şi speedy satisfaction, adică spre satisfacţia rapidă pe care o oferă esteticul temporar, cum ar fi forma “supremă” a unei îngheţate pudrată cu praf de aur comestibil!

Problema pe care am emfazat-o în această dezbatere a fost aceea a găsirii unei soluţii pentru a salva arta de la mumificarea muzeistică şi de la realul pericol al îndepărtării ei de public, dar şi pentru a educa publicul în a face acei paşi care să îl apropie de fenomenul artistic, de creaţia adevărată, permiţându-i acesteia să fie perenă. Artiştii se tem că fenomenul artistic va fi condamnat la un happening care îl va face să fie trecător, perisabil, fără să mai aibă dreptul de a-şi face loc în memoria umanităţii.

Nu vedeţi cum se străduiesc tot felul de neaveniţi să reducă arta doar la mesteşugul conţinut în execuţia obiectului artistic, fără a mai ţine seama de conţinutul esenţial, de nucleul creativ, de ideea originală, care îi dă unicitate şi frumuseţe? Cum va putea merge mai departe omenirea fără memoria ei artistică, fără zestrea de creaţie care ne face acum să ne înfiorăm şi să vibrăm cu toată fiinţa la frumuseţea sublimă conţinută în atâtea capodopere?

Lăsaţi-mă să cred că noi, artiştii de azi, vom avea puterea de a face arta să supravieţuiască acestei presiuni a imbecilităţii vulgare şi a transientului formal care îi dezagregă de fapt pe oamenii din jurul nostru. Lăsaţi-mă să creez cu sentimentul că ceea ce scriu se va imprima în memoria de aur a umanităţii! Lăsaţi-mă să cred că mai avem dreptul să visăm la nemurire, la acea eternitate fără de care fiinţarea umană ar fi atât de tristă şi de săracă!

August 25, 2007

Specia Artistului

Filed under: Arta — Maria Barbu @ 10: 42. pm.

De cele mai multe ori artistul rămâne în umbra artei sale. De parcă opera însăşi ar avea puterea magică să îl devoreze şi să îl transforme în ceva subsidiar. Dar ce înseamnă creatorul pentru oamenii obişnuiţi, pentru cei pe care nu-i interesează în nici un fel dacă au atins ritmul cosmic, cadenţa perfectă, cuvântul care se apropie de absolut?

Pentru cei mai mulţi dintre oameni, artistul, creatorul, este o invenţie. De parcă toate operele s-ar auto-crea, printr-o miraculoasă putere de auto-generare. Fiinţa artistului de cele mai multe ori deranjează. În societate este considerat prea excentric, în faţa puterii politice este prea plin de sine şi mult prea greu de manipulat, deci trebuie înlăturat, îndepărtat, exterminat. Ceea ce s-a şi întâmplat, de atâtea ori, în istorie!

Omului simplu, însă, artistul îi produce o stare de stupoare, pentru că acestui  om i se pare că cel care creează opere de artă ar trebui să aibă însemne speciale, ca si cum ar aparţine unei alte specii. Şi, ceea ce este într-adevăr extraordinar, este faptul că tocmai oamenii obişnuiţi, oamenii simpli, au dreptate. Da, artiştii chiar aparţin unei specii aparte. Numai că nu se vede direct, fizic, ci sunt nişte mutanţi în spirit, în meta-fizic am putea spune!

De aceea opera de artă are nevoie de straduinţă pentru a fi receptată. Pentru că vine dintr-o sursă neobişnuită, vine dintr-o formă de har, iar harul artistic este chiar graţie divină. Avea dreptate Socrate când spunea că prin gura Poetului vorbeşte Zeul, şi de multe ori, în timp ce eu însămi scriu poezie, simt că acele cuvinte nu îmi aparţin mie, eului meu lumesc, ci unui supra-eu, unei forme divine care se exprimă prin mine.

De aici derivă contradicţia profundă dintre fiinţa noastră reală, ca artişti, şi opera noastră, care este cu mult mai mult decât suntem noi înşine. Pentru că fiecare artist este purtător de har şi revelaţie, iar asta îl scoate în afara umanităţii şi, într-un fel superior, spectaculos, dar atât de dramatic adeseori, chiar îl “stigmatizează”! Iar asta ne face pe noi, artiştii, să fim, într-un fel cu totul special, martirii artei noastre!

Blog at WordPress.com.