VA PROPUN UN SUBIECT DE DEZBATERE: Este neo-bolsevismul ICR o realitate?

Am gasit, pe blogul unui om pe care il pretuiesc foarte mult, textul urmator. Mi-am permis sa il reproduc aici pentru a il propune spre dezbatere pe subiectul neo-bolsevismului, care se manifesta din ce in ce mai intens, atat in politica romaneasca din ultimii patru ani, cat si in cultura romaneasca, promovata dupa metodele pe care altadata le foloseau comisarii sovietici veniti in Romania sa aduca dictatura comunismului “triumfator”!

Este oare Institutul Cultural Roman, condus de Horia Roman Patapievici, “infectat” de aceasta periculoasa boala ideologica? Se manifesta aceasta tendinta prin anti-romanism si anti limba romana sau mai are si alte forme? Oare oamenii promovati de ICR, in tara si in strainatate, au aceasta misiune de denigrare a tot ce este autentic romanesc, iar Cristian Neagoe, director de programe la ICR din New York, este doar unul dintre “pionii” acestei miscari?

Reactiile presei scrise si ale unor bloguri de mare rezonanta sunt oare suficiente pentru a stopa acest flagel, care ameninta politica si cultura romaneasca si imaginea noastra in lume? Voi ce credeti?

“De ce nu daţi o mostră din scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe? El scrie într-o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic “simplu cetăţean”. Dar aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc, perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică marxist – leninistă a existenţei realităţii directe. Misticismul rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.”

Titus Filipas