VULCANUL SUFLETULUI

Oare de ce ne infuriem si ii lovim cu vorbe dureroase tocmai pe cei la care tinem cel mai mult? Ce demon interior ne impinge la o asemenea fapta? In loc sa ii facem fericiti, sa le daruim tot ce e frumos ai mai bun in noi, ii facem nefericiti tocmai pe cei care reprezinta sursa noastra de bine si de drag!

Oamenii sunt cele mai stranii fiinte din cate exista. Adunam in noi, ca intr-un sac, tot felul de sentimente si de resentimente. Le aruncam acolo, in suflet, si, de cele mai multe ori, nici nu ii prmitem ratiunii sa intervina, sa faca ordine in ceea ce se aduna, sa le gaseasca argumente ori contra-argumente.

In momentele cand aglomerarea asta de sentimente si trairi, pozitive si negative, devine atat de mare si de incalcita, incat seamana cu un cuib de serpi, sufletul rabufneste, erupe. Cred ca asa se intampla si cu vulcanii! Numai ca eruptia vulcanilor e un fenomen obiectiv, in timp ce rabufnirea resentimentelor noastre e un fenomen subiectiv.

Aceasta eruptie a resentimentelor are si o perioada pregatitoare, care ne face sa ne indreptam atentia asupra cuvintelro si gesturilor celor care ne sunt alaturi si la care tinem cel mai mult, dar care, deodata, par sa faca totul pe dos si sa ne irite la culme. Si pe cine putem indurera mai tare decat pe un om drag?

Asta pare sa ne dea cea mai mare si mai aberanta satisfactie, in acel moment stupid: sa ii chinuim, sa ii ranim pe cei dragi, asa, degeaba, fara ca ei sa aiba alta vina in afara faptului ca ne sunt cel mai aproape! E ingrozitor ce facem si, cand realizam ca suntem monstruosi si-i facem sa sufere, atunci abia se declanseaza iar izvorul launtric de iubire si ne inunda sufletul de lumina!

Fiecare dintre noi face asta si este la randu-i victima cuiva , ca intr-un cerc vicios al iubirii si neiubirii, al sentimentelor si resentimentelor. Si, mai mult decat atat, paradoxul teribil al vietii noastre este acela ca te simti tot mai strans legat de fiinta pe care o chinuiesti si te chinuieste la randu-i! Poate ca undeva, in adancul sufletului nostru, intuim ca toata aceasta rabufnire nu este decat un preaplin al iubirii care nu se poate intelege pe ea insasi!